În plus, 80% din procesul educațional înseamnă comportament. Învățarea se poate face la început mai subtil și mai mult prin joacă, iar pe măsură ce copilul crește, mult mai concret și prin intermediul situațiilor reale în care sunt implicați banii.

De exemplu, îl putem implica în planificarea unei liste de cumpărături. Astfel, se creează spațiul potrivit pentru a-i explica ce înseamnă planificarea, economisirea și găsirea celei mai potrivite oferte.

Îl putem lăsa pe copil să țină lista în mână și să bifeze ce punem în coș. Îl putem provoca să găsească cea mai bună variantă pentru câteva produse din listă.

Îl putem susține în a-și stabili o jucărie pe care și-o dorește mult și pentru care să câștige și să economisească bani. Astfel, vom crește șansele ca viitorul adult să fie stăpân pe ceea ce înseamnă bani, câștigarea și gestionarea lor.

Scopul este să le dezvoltăm copiilor un coeficient de inteligență financiară. Să îi ajutăm să-și dezvolte autonomia gestionării înțelepte a finanțelor, indiferent dacă sunt valori mici sau mari.

Atitudinea transparentă și existența conversațiilor naturale continue despre aspectele financiare între membrii familiei sunt esențiale în procesul educației financiare.

De exemplu, economisirea este un comportament ce se dezvoltă doar prin practică susținută. Educația financiară este un proces de durată, pe parcursul întregii vieți, ce îmbină diverse comportamente și atitudini.

Mesajele corecte despre bani

Toate mesajele pe care le primim de la părinți sau de la persoane pe care le investim cu importanță, ne afectează viața. Cuvintele sunt puternice, însă acțiunile sunt și mai puternice.

Cel mai mare impact asupra copiilor îl au, în special, mesajele consecvente primite de la părinții lor. Când cuvintele și acțiunile părinților se unesc, ia naștere un mesaj puternic referitor la sistemul de valori.

Din punctul de vedere al educației financiare, auzim adeseori expresia: „Nu avem bani“ sau „nu îmi permit“. Acest mesaj ascunde o setare mentală greșită și care, dezvoltată în copilărie, va reprezenta o piedică mare în atingerea viselor noastre.

Desigur, situația de a avea o sumă de bani restrânsă sau de a nu dispune de o sumă suplimentară pentru a cumpăra ceva ce își dorește copilul, este firească și reală.

Recomandarea mea este să înlocuim aceste sintagme cu: „alegem să nu cheltuim banii în această manieră“, „aleg să nu alocăm bani pentru asta acum, pentru că vreau să îi economisim pentru a merge în vacanță!“ sau „cred că acest produs este prea scump!“.

Este ușor să spunem „nu am bani“, dar, făcând asta, părintele transmite mesajul că nu el este cel care controlează venitul, banii proprii, ceea ce poate fi înspăimântător și poate crea anxietate în sufletul copilului.

O asemenea exprimare ne poate face ca, la vârsta adultă, să ne impunem singuri limite: un loc de muncă prost plătit, teama de a visa către ceva „prea scump sau prea mare“, faptul că „banii mă fac pe mine și nu eu pe ei“ sau momente de accese de furie, când simt nevoia să mă răzbun pe această situație și să cheltuiesc toți banii într-o clipă.

De asemenea, studiile arată că 1/3 dintre părinți ascunde adevărul în legătură cu banii. Desigur, un astfel de comportament transmite mesaje greșite.

Copiii vor înțelege că minciuna este o cale bună de a acoperi problemele financiare. Atunci când ne simțim inconfortabil să răspundem la o întrebare legată de bani, este preferabil să alegem onestitatea, spunându-i copilului că nu vrem să abordăm acel subiect.

De cele mai multe ori, însă, orgoliul sau rușinea ne face să băgăm realitatea „sub preș“.

Banii, subiect neatins

Probabil că una dintre cele mai mari și mai generalizate greșeli este tocmai aceea de a nu aborda acest subiect cu copiii. În România, subiectul „bani“ este considerat tabu, rușinos, nepotrivit, în special în discuțiile cu copiii.

Studiile arată că obișnuințele adulților legate de bani sunt setate până la vârsta de șapte ani. O altă greșeală este de a le oferi copiilor tot ceea își ce doresc, înainte de a-și termina propoziția!

Poate copilul vrea acea jucărie tocmai pentru că a apărut ultimul model sau pentru că are și prietenul sau prietena sa. Acest comportament de a cumpăra imediat ceea ce își doresc cei mici, de cele mai multe ori ca manifestare compensatorie, este întâlnit în special în rândul părinților care petrec puțin timp cu copiii sau în cazul părinților divorțați.

Dacă punem totul la dispoziția copiilor, există riscul să considere că totul li se cuvine sau să nu-și mai dorească nimic.  Răspunsul „nu“ este parte din viață și e foarte sănătos să îi învățăm de mici, atât să accepte un refuz, cât și să ofere unul.

O altă greșeală este să le recomandăm lor ceva, iar noi, părinții, să facem chiar opusul. Copilul face ceea ce vede, nu ceea ce i se spune.

Dacă îi spui copilului că trebuie să aibă răbdare pentru a putea cumpăra ceva de valoare, iar tu te duci la mall să te relaxezi făcând niște cumpărături și mai și pleci cu vreun TV nou, atunci este o problemă mare.

Printr-un astfel de comportament îl înveți pe copil cheltuiala emoțională! Exemplul propriu este totul atunci când îi înveți pe copii despre bani!

Există acei părinți care își susțin copiii să câștige propriii bani, însă apoi intervin și iau decizii pe banii copiilor, în locul acestora. Acest comportament creează multă frustrare în interiorul copilului.

O altă greșeală este să devenim „părinți elicopter“ și să ne salvăm copilul când se află într-o încurcătură financiară pe care și-a creat-o singur.

Poate fi vorba, de exemplu, despre o situație în care și-a cheltuit toți banii, iar apoi vine să îți ceară suplimentar, iar tu, părinte milos, îi dai. Asta nu îl ajută pe copil să învețe să ia decizii și să-și asume consecințele propriilor acțiuni.

Apoi… alocația. Termenul „alocație“ nu ar trebui să existe în vocabularul părinților și al copiilor. Atunci când oferim alocație este ca și cum îi alocăm unui copil niște bani pentru că el există.

Cât este de realist acest lucru în viața reală? Câți dintre noi, adulții, primim bani doar pentru că respirăm? Sistemul de alocații nu-i învață pe copii cum funcționează lucrurile în viața reală, în schimb munca, da.

Învață-l să facă economii

Cea mai bună cale de a ne învăța copilul despre bani este să-l încurajăm să îi câștige, pentru a face conexiunea între muncă și bani, iar apoi să-l susținem să îi gestioneze singur.

Munca trezește în copii un sentiment de împlinire, de încredere în ei înșiși, convingerea că au făcut ceva de care pot fi mândri.

Imediat ce copiii înțeleg că banii sunt rezultatul muncii, nu-i vor mai cheltui pe o jucărie fără să ia în considerare câtă muncă au depus pentru a produce acei bani.

Munca depusă face ca fiecare lucru cumpărat să fie perceput ca o realizare, nu un drept ce li se cuvine. Însă doar a-i lăsa să îi câștige, nu este suficient!

Trebuie lăsați să îi gestioneze singuri, să îi organizeze și să îi cheltuiască așa cum aleg ei și, bineînțeles, lăsați să își asume consecințele deciziilor luate.

Doar așa își pot dezvolta cu adevărat coeficientul de inteligență financiară. Este crucial să le arăți copiilor că banii pot juca roluri diferite în viața de zi cu zi, fie că e vorba de a cheltui sau de a economisi pentru mai târziu.

I-aș îndruma pe copii să nu se raporteze la bani ca la o barieră, ci mai degrabă ca la o formă de energie pe care ne-o putem crea în viață.

I-aș încuraja de mici să își definească vise grandioase, pe care să le transforme cu încredere în obiective de economisire. Să înlăture teama de „aoleu, eu nu am bani pentru așa ceva“ sau „ahhh, e prea mult pentru mine“.

Noi suntem singurii care ne punem limite. Dacă vrem să creștem tineri care să câștige financiar, trebuie să îi învățăm să economisească. A învăța cum și de ce să economisești bani este una dintre disciplinele financiare fundamentale.

Este o cale de a-i asigura succesul. Să știi să economisești, să amâni plăcerea, să îți stabilești obiective și priorități, înseamnă maturitate emoțională. Pentru a le crește capacitatea de a lua decizii financiare profitabile și, totodată, a le dezvolta spiritul antreprenorial, cred că trebuie să îi susținem să câștige bani din proiecte antreprenoriale.

Este extraordinar să identificăm talentul copilului de la o vârstă fragedă, să-l încurajăm și să-l învățăm cum poate câștiga bani din acel lucru care îi face plăcere. Vă dați seama câți oameni fericiți am avea?!

Și ar munci fără să simtă vreo clipă că muncesc. Prin proiecte antreprenoriale, le putem explica ce înseamnă materiile prime folosite, cum ne alegem furnizorii, cum negociem, care sunt  costurile, cum poate fi stabilit prețul de vânzare.

Făcând lucrurile acestea în copilărie, le oferim celor mici o fundație sănătoasă pentru viață. Ei ajung să fie conștienți de propria valoare, de măreția lor interioară și de faptul că pot să își transforme visele în realitate.

Merg prin viață ghidați de încredere și curaj, se vor manifesta și își vor cere drepturile.