Rolul optimismului în viața copiilor
Într-o lume copleșitor de schimbătoare, copiii au nevoie de un bagaj bine conturat de calități și competențe pentru a își atinge potențialul și pentru a își împlini obiectivele. Printre multe altele, copiii au nevoie de un sentiment de optimism – convingerea că lucrurile se vor rezolva și că ceea ce fac poate avea un impact pozitiv.
Fiecare copil se simte dezamăgit sau descurajat uneori, dar pentru a trece peste aceste momente este nevoie de cel puțin un gram de optimism.
Ne confruntăm cu multe provocări, ne dorim să îi sprijinim pe copiii în a își forma o mentalitate flexibilă, cu focus pe dezvoltare, iar gândirea optimistă reprezintă fundamentul pentru acest demers.
Cercetările arată faptul că persoanele optimiste, cu viziune și apetit pentru învățare, sunt mai pregătite pentru a depăși posibilele obstacole și pot atinge succesul, au relații armonioase cu cei din jur și mai puține episoade anxioase.
Prin modele pozitive și prin exersarea gândirii optimiste, copiii pot învăța să învingă obstacolele și să creadă în capacitatea lor de a face față provocărilor. Părinții și profesorii joacă un rol esențial pe măsură ce copiii învață diferite moduri de a răspunde la situații specifice vârstei.
Pentru a încuraja o atitudine optimistă, avem nevoie de o abordare blândă. Cultivarea unei gândiri optimiste necesită timp, răbdare și înțelegere atât din partea adulților, cât și din partea copiilor. Iată câteva modalități practice de a contura o orientare optimistă pentru copiii.
Paharul este pe jumătate plin sau pe jumătate gol?
Primul pas spre conturarea unei mentalități optimiste este să identificăm dacă există înclinații mai degrabă orientate spre pesimism sau spre găsire de soluții. Aflat în fața unei provocări, atunci când copilul pierde la un joc sau face o greșeală la un joc, care este atitudinea pe care o abordează? Copiii au nevoie de sprijin pentru a înțelege anumite situații și, de asemenea, au nevoie de ghidare în a își identifica și gestiona emoțiile.
Optimismul și reziliența sunt contagioase și se învață în timp, cu experiență și practică. Copiii privesc adulții din jurul lor pentru a prelua comportamente. Trebuie să ne asigurăm că înainte să îi sprijinim pe cei mici să facă față cu bine provocărilor, noi, adulții, trebuie să reacționăm echilibrat la evenimentele și situațiile externe.
Este esențial să felicităm procesul de creștere și învățare al copilului, nu succesul final. Atunci când un copil învață valoarea procesului în detrimentul produsului, poate accepta eșecul ca fiind temporar și nu permanent. De la bebeluși până la adolescenți, ei se concentrează pe rezolvarea problemelor, cultivarea de noi abilități și mersul înainte cu încredere și plăcere. Prin urmare, au nevoie să aibă focus pe procesul de creștere și să își adune recompensele din proces și nu din rezultat.
Gândirea optimistă, 3 idei simple
Atunci când copilul are de depășit o situație tensionată, o provocare sau trebuie să se acomodeze cu ideea eșecului, noi, adulții, îl putem sprijini pentru a înlocui: „Totul merge întotdeauna prost” cu „Există anumite motive pentru care s-a întâmplat asta.” și „Eu sunt o victimă aici” cu „Există acțiuni pe care aș putea să le fac pentru a schimba situația?”. De asemenea, îi putem ajuta să înțeleagă care sunt lucrurile pe care le pot controla și care sunt lucrurile care nu depind de ei.
Howard Zinn spunea o dată: “Nu trebuie să facem acțiuni mărețe, eroice, pentru a contribui la producerea unei schimbări. Gesturile mici, atunci când sunt multiplicate de milioane de oameni, pot transforma lumea… A fi plin de optimism în vremuri grele nu este un mit. Se bazează pe faptul că istoria omenirii este o istorie nu doar a luptelor, ci și a compasiunii, a sacrificiului, a curajului, a bunăvoinței….” Dacă vedem doar ce este mai rău, ne limităm singuri. Noi avem puterea de a ne comporta magnific, cu energie și optimism și poate, doar poate reușim să fim mai buni unii cu ceilalți, dar și cu noi înșine.
*Articol scris de Veronica Dunga, trainer KEN Academy.